Cu brandu’ la plaja

Imi place din ce in ce mai mult LinkedIn, o sursa inepuizabila de umor involuntar provenit de la utilizatorii experti in orice. Intorcandu-ma din concediu si rasfoind mailurile primite, am dat peste un articol de sezon scris de cineva de la o firma de branding. Articolul se intituleaza Advertising in vacanta, de ce nu? si este plin de sugestii absolut uluitoare si mind-blowing despre cum iti poti promova brandul personal sau al IMM-ului tau atunci cand esti pe plaja. Pentru ca literalmente mi-a cazut falca de incantare si de ciuda ca nu mi-au venit mie ideile astea, o sa va impartasesc si voua sfaturile citite (cu italice este textul original).

Sotia sau prietena te poate ajuta in promovare. Convinge-o sa poarte in primele zile un costum de baie intreg cu sigla ta decupata, iar dupa cateva zile cand va trece la cel din doua piese va avea pe corp un frumos „tatuaj” facut de soare. Dragi cititoare, va rog sa-mi spuneti cate dintre voi ati fi de acord sa va bronzati aiurea, intai cu costum intreg, apoi cu unul cu 2 piese, pentru a promova logo-ul sotului (sau chiar pe al vostru)? Eu nu cred ca am fost vreodata atat de indragostita incat sa fac asa un sacrificiu pentru un barbat. Plus ca daca ai o nevasta ca mine, care in 10 zile de plaja abia isi schimba nuanta de la alb-branza la auriu-moderat, s-a dus naibii vizibilitatea ta. Si inca ceva: daca vreau sa-l rog pe prietenul/sotul meu sa ma promoveze cum procedez? Il pun sa poarte boxeri decupati pe fese si apoi tanga?

Plaja iti ofera cea mai buna metoda de a te comunica. Construieste un castel de nisip cu forma logo-ului sau a biroului si cu siguranta vei atrage privirile si logo-ul va fi tinut minte. Cand pe plaja se vad numai castele de nisip, „hop” ca apare logo-ul tau acolo. Dap, in secunda cand ai terminat opera, hop, apare copilul vecinului de plaja cu lopatica si iti niveleaza bine logo-ul. Dar nu dispera, ai toata vacanta la dispozitie sa il construiesti iar si iar. Si toata lumea se va inghesui sa-ti vada logo-ul care e cel mai important lucru din lume pentru oamenii veniti la mare sa se distreze si sa uite de munca.

Pune pe plaja un frigider plin cu bere si sucuri pentru vecinii tai de sezlong si ofera-le bauturile in timp ce tu poti un tricou inscriptionat cu logo-ul si website-ul tau. Crezi ca nu te vor retine? Pai cine mai da bere si sucuri reci pe plaja de placere? Ok, cam cati bani ai disponibili pentru aceasta actiune si cam cine crezi ca va fi atras sa bea bere moca? Banuiesc ca nu chiar publicul tau tinta… In PR exista un fel de regula nescrisa – decat sa investesti o suma mica de bani cu care nu poti “acoperi” mare lucru, mai bine nu investesti deloc. De asemenea, rata de raspuns obisnuita a unei campanii de marketing direct este undeva pe la 2% (daca e 5% se considera ca a fost mega-succes). In consecinta, daca nu ai un buget suficient de mare ca sa dai de baut la toata plaja, mini-frigiderul tau cu 10 beri iti va aduce 0,2 clienti. Felicitari!

Ai o melodie reprezentativa a companiei tale? Atunci fluier-o pe plaja in timp ce savurezi cartea preferata. Va fi usor de recunoscut pe viitor de catre cei care se vor reintalni cu ea. Desigur, pe o plaja supra-aglomerata unde bate vantul, se aud valurile, toata lumea vorbeste si rade, copiii tipa si se asculta muzica (la casti sau nu), fluieratul tau se va auzi foarte bine si va fi perfect recognoscibil, ceea ce iti va fi de mare ajutor mai ales daca vecinii de plaja sunt din Baia Mare iar tu din Galati. Nu mai vorbim de faptul ca daca esti PFA sau IMM, de unde vei avea buget sa-ti faci reclama in mass-media astfel incat fostii vecini de plaja sa aiba unde sa-ti auda cantecelul si sa-si aminteasca de el? Iar daca reusesti sa canti in timp ce citesti si sa intelegi ceva din ce citesti, wow, probabil esti Napoleon si nu inteleg de ce ai nevoie de promovare.

Tot de melodie te poti folosi inserand-o intr-un mix de melodii pe care sa le pui pe plaja, dar ai grija sa nu deranjezi vecinii de nisip caci s-ar putea sa fie o melodie de scurta durata. In afara de cazul cand esti proprietarul plajei sau ai platit pentru difuzare nu inteleg cum poti face asta. La casetofonul propriu, ca rapperii din anii ‘80?

Ca sa nu ziceti ca sunt carcotasa, recunosc ca articolul da si cateva sfaturi fezabile, cum ar fi: sa-ti parchezi masina inscriptionata cu logo-ul in zone aglomerate (hm, o fi dificil sa gasesti zone aglomerate la mare?), sa platesti un avion sa zboare deasupra plajei cu un banner cu site-ul tau sau sa porti (tu, familia si catelul) tricouri si hainute cu logo-ul tau. Numai ca aceste sfaturi nu mai fac parte din categoria “orginal si nonconformist”, asa cum isi doreste autorul. In esenta, consider ca specialistul care a scris acest articol nu face diferenta dintre ceea ce suna bine pe hartie si ceea ce se poate aplica in lumea reala fara sa apari ca un clown disperat care da beri gratis si fluiera in timp ce isi deseneaza logo-ul pe nisip, izbucnind in plans cand vine valul si i-l sterge.

In primul rand nu cred ca a fi original si funny cu orice pret si in orice context este intotdeauna o solutie, mai ales daca nu activezi intr-un domeniu care are de-a face cu ceva entertainment. In al doilea rand, daca nu ai un buget corespunzator, “reclama” va fi observata doar de cei 10 vecini de plaja din jurul tau si nu stiu daca merita sa-ti mutilezi vizual nevasta pentru asta si sa-ti obligi catelul, care si-asa moare de cald, sa poarte rochita cu logo-ul tau. Si nu in ultimul rand, o regula de baza a advertising-ului este sa cumperi spatiu de reclama acolo unde se afla publicul tau tinta. Daca esti consultant in atragerea de fonduri europene oare vor fi interesate de tine bunicuta cu 3 nepotei sau cele 2 pitzi de alaturi? Si chiar presupunand ca ai noroc si nimeresti langa cine trebuie, oare vrei cu adevarat sa te vada in chiloti un posibil client si sa-si aduca aminte de burta ta lasata atunci cand veti vorbi in birou?

Deci ok, diferentiere- diferentiere, originalitate-originalitate, dar va rog nu dati cu bata-n… mare si mai ales personalizati-va autopromovarea in functie de specificul vostru si numai dupa ce ati stabilit care este brandul vostru autentic. 😉

Ce am pescuit

Prima zi de plaja intr-un orasel de la malul Marii Ionice arata cam asa:

Ora 7:30 – Ajungi pe plaja. Nu e nimeni. Toata marea e a ta, curata si albastra si cu diamante de soare printre valuri. Iti instalezi prosopul si te intinzi fericit(a) in murmurul apei si adierea vantului.

Ora 7:45 – Apare un cuplu de persoane in varsta impreuna cu fiica lor de vreo 40 de ani. Desi plaja e goala, isi aseaza sezlongurile si umbrelele la 2 metri in dreapta ta.

Ora 8:00 – Din stanga soseste un alt cuplu de pensionari (au cam 99 de ani fiecare) si se instaleaza la 2 metri de tine, desi plaja e inca goala.

Ora 8:01 – Cuplul B constata ca se cunoaste cu cuplul A si se duce direct catre acestia, stand de vorba in picioare circa 15 de minute. Apoi se intoarce pe prosopul propriu, continuand sa stea de vorba peste tine. Orice incercare de a citi, dormi, medita, rezolva Sudoku sau asculta audiobook-uri se loveste de un grav bruiaj fonic. Doamna din cuplul B vrea sa stie de ce fiica cuplului A nu este maritata, iar aceasta sustine ca toti barbatii sunt homosexuali, ceea ce conduce la discutii de o mare amploare filosofico-morala care nu iau in calcul uratenia si celulita domnisoarei.

Ora 8:50 – Subiectele se epuizeaza, discutiile se potolesc. Tragi speranta sa poti asculta audiobook-ul, cand auzi: „E prima zi?” Te uiti in spatele tau crezand (sperand) ca nu cu tine vorbeste batrana doamna bronzata aratand ca o stafida in costum de baie, dar apoi te dai batut(a). „Da, recunosc.” „Aveti grija, sunteti cu pielea alba, va puteti ardeeeeee…”, se baga in  discutie sotul cu sapca de hip-hopper peste pletele albe ca neaua. Promiti sa folosesti cu constiinciozitate crema protectoare si te intorci cu fata in jos.

Ora 9:00 – Din departare, intr-un nor de praf, soseste un grup format din 10 persoane (numarate). In sud italienii fac totul in familie, inclusiv venitul la plaja. Grupul contine cam 4 generatii, de la strabunici pana la nepotelul adorabil… care imediat iti arunca o piatra in cap (te rateaza cu maxim 3 cm). Moment in care ajungi la concluzia ca deja ai stat prea mult la plaja pentru prima zi si e momentul sa te duci acasa ca sa nu te prajesti (altfel se supara domnul acela dragut, de 99 de ani).

Ultima zi de plaja la Marea Ionica: Vii la plaja si te saluti cu toata lumea. Stii cum ii cheama pe toti si deja fiecare are locul lui stabilit. Te interesezi daca domnisoara si-a gasit pe cineva ne-homosexual, iar sotul doamnei stafide iti admira bronzul. Sotia sa stie totul despre tine, de unde vii, ce faci aici si mai ales de ce. Tanara speranta din grupul multigenerational a invatat sa nu mai arunce cu pietre, dupa nenumarate batai si urlete. Se schimba impresii despre temperatura apei si se participa cu entuziasm, in grup, la capturarea si uciderea unei meduze mari cat o varza. Ii iubesti pe toti acesti oameni, desi nu ai apucat sa asculti niciun audiobook si ai gresit toate Sudokurile.

Acesta este Efectul Calabria de stimulare a abilitatilor sociale. Pur si simplu aici nu e cool sa fii Piticul Grumpy. Nici emo, nici misterios, nici intunecat. Nu poti pentru ca e plin de soare dar temperatura e de 30 de grade si briza marii te bate-n cap, pentru ca apa e prea limpede astfel incat vezi pietrele si pestisorii de pe fund, pentru ca florile sunt prea colorate ca sa fii nesociabil.

Nu poti pentru ca italienii din sud, desi le poti gasi o lista imensa de defecte daca tii neaparat (de exemplu vorbesc incontinuu, se misca i-n-c-e-t si au inventat Mafia), sunt o specie total diferita de italienii din nord. Sunt calmi si prefera o viata simpla, se opresc in mijlocul soselei ca sa vorbeasca si ceilalti soferi nu-i injura, isi tin mereu familia aproape, te saluta pe strada chiar daca nu te cunosc, nu arunca gunoaie pe strada sau pe plaja chiar daca unii au doar doua clase si muncesc la camp… si poarta toti papuci „crocodili” indiferent de varsta. 🙂 Ei nu au nevoie sa citeasca manuale de networking pentru ca au asta in ADN.

Deci, daca ma intrebati care a fost castigul meu cel mai mare din vacanta, as putea sa spun odihna sau bronzul sau linistea sau inghetata de portocale cu glazura de ciocolata amaruie… sau poate faptul ca am reinvatat sa ma uit cu ceva mai mult drag la oameni.

Gone fishing

One happy fish

Nici nu-mi mai aduc aminte de cand n-am mai fost fericita 2 saptamani non-stop, 24/7. Ei bine, saptamanile astea am fost. Intre mare si soare, pe feribot si in masina, pe autostrazi si printre ruine, de la Dubrovnik pana in Siracusa si de la Lecce la Pompei, am fost fericita fiecare minut. 6 tari strabatute cu masina (Romania, Serbia, Muntenegru, Bosnia, Croatia, Italia), peste 3000 km condusi de my hero 😉 si peisaje de vis care mi-au intrat in sistem si acum imi circula prin vene. M-am hranit aproape numai cu inghetata si am batut kilometri intregi printre amfiteatre grecesti si temple romane. Si ce daca m-am bronzat in dungi? 🙂 E un pret chiar prea mic pentru toate comorile cu care mi-am umplut sufletul. In zilele urmatoare o sa va povestesc pe indelete pe unde-am fost si o sa va arat si poze, dar in seara asta sunt inca un pic bulversata si ma marginesc sa-i spun „Multumesc” lui King Julien (stie el de ce) si sa ma pregatesc pentru intoarcerea la realitate.

Low cost, high spirits

Saptamana trecuta am aflat ca „low” din sintagma low cost referitoare la cursele aeriene poate sa insemne, ocazional, „josnic” si „de joasa speta”. Mai precis, mirobolanta companie MyAir, unde aveam bilet cumparat pentru duminica asta, a dat faliment pe sestache si acum se face ca ploua. In afara de niste anunturi in presa si de faptul ca pe pagina lor de net scrie ca li s-a suspendat licenta, i signori di MyAir nu raspund la mail sau telefon si nu ofera niciun fel de informatii pasagerilor care au platit aproape 300 de euro pentru un bilet (low cost my ass). Nu am primit pana in clipa de fata nici macar un sms sau email in care sa ma anunte cineva sa nu mai vin duminica la aeroport, ca proasta-n targ. Imi vine sa ma lansez aici intr-o tirada impotriva acestei politici a tacerii si niznaiului pe care o practica toate companiile low cost cand e vorba de intarzieri sau anulari de zboruri, insa nu o fac deoarece de data asta astrele au fost mai generoase cu mine si am fost salvata de o ruta alternativa cu masina + feribotul + nice company. 😀

Asa ca gata, a sosit clipa mult-visata, maine plecam in sudul Italiei, unde nu e Mamaia :D, cerul e infinit de albastru, marea e transparenta, iarba e verde tot anul, soparlitele baga viteza pe zidurile de piatra, vantul aduce uneori nisip rosu din Africa iar eu sunt aurie si laptopless. 😉

Pana ne vom revedea, va las cu un clip italienesc home-made si cu o melodie care exprima perfect starea mea de spirit. Marea e ca un cer prin care pot sa pasesc…