Mi s-au pasat doua lepse, asa ca imi fac datoria de onoare sa raspund.
De la Lady Io in varianta sa gospodareasca am primit o leapsa culinara, la care raspunsurile mele sunt:
Madlena mea personala este prajitura tip pandispan cu – ati ghicit – visine. 🙂 Bunica din partea mamei obisnuia sa-mi faca si de-atunci, de cand eram mica, nu am mai mancat decat maxim de 3-4 ori. Deci clar ca atunci cand o mananc sau chiar cand o vad in galantarul unei cofetarii, ma gandesc la copilarie.
Bau-baul din farfuria mea este, categoric, soriciul de porc. Ceva mai barbar nu cred ca exista. Bine, vorbesc de chestii pe care le-am gustat, nu de pisici la protap, creieri de maimuta si alte delicatese de care am auzit (fie la ei acolo). In rest, sunt extrem de putin mofturoasa la mancare.
Iar de la Zazuza am primit o leapsa fotografica, ceva mai grea deoarece am avut de ales intre muuulte poze dragi si/sau haioase. In cele din urma m-am oprit la urmatoarele:
O poza foarte draga, pe care o tin si pe desktop, este aceasta cu doi porumbei care privesc catre mare, facuta intr-un moment si intr-un loc unde am fost insanely happy (sau happily insane).
Iar o poza haioasa este aceasta care ma infatiseaza la primul teambuilding outdoor din viata mea, la Sinaia, in 2004. Priviti, va rog, expresia de concentrare, groaza si nefericire de pe chipul meu. Nu e de mirare ca am ramas traumatizata!
Lepsele merg la cine mai doreste, cine mai pofteste.
Teambuilding cu piticii 
2 noiembrie 2009 la 9:42 am
absolut grozav!!!
2 noiembrie 2009 la 10:14 am
Hilarious, a doua fotografie! :)) Acum inteleg mai bine titlul blogului :))
PS. E bine sa fii insanely happy ^_^ Simti ca traiesti
2 noiembrie 2009 la 10:20 am
@Zazuza: Acum asa mi se pare si mie. 🙂
@Misaki: Problema cu momentele de fericire nebuneasca este ca ridica standardele cam mult… dar fara ele nu ai ce povesti nepotilor. 🙂
2 noiembrie 2009 la 1:22 pm
:)) Pari absolut terifiata! Era din cauza teambuildingului sau a activitatii? 😛 Esti cumva in papuci?
P.S. Dar parcul e in Sinaia? Sau e ala din Brasov?
2 noiembrie 2009 la 1:35 pm
Era o padure de pe langa Sinaia, n-as putea sa mai zic acum exact unde. Si nu, nu eram in papuci, ci in bocanci. 🙂 Eram agatata deasupra unei rape… not exactly my kind of fun! 🙂
2 noiembrie 2009 la 11:27 pm
N-as vrea sa fiu vreodata in bocancii tai (aia de deasupra rapei).
3 noiembrie 2009 la 7:43 am
Pai e simplu: daca te invita firma la vreun teambuilding outdoor, just say no. 😀
4 noiembrie 2009 la 3:45 pm
:)) Da, eu ma ghidez adesea dupa criteriul „merita povestit nepotilor sau nu?” cand fac ceva
22 ianuarie 2010 la 8:37 pm
Ți se vede cumva buricul acoloșa? 😀 Uhm, vreau să zic talia.
22 ianuarie 2010 la 8:47 pm
Uite ca nu m-am gandit niciodata la asta. Adicatelea n-am studiat poza cu atentie si acu’ vad ca aveam puloverul ridicat. Da’ cred ca mai aveam ceva pe dedesubt, era totusi octombrie sau noiembrie…