Am auzit prima data sintagma „ghetto de lux” de la un coleg cu care am fost la un furnizor cu sediul undeva in zona Herastrau. Un asa-zis cartier select, unde nu poti avea casa sau sediu decat daca ai o groaza de bani si unde casele sunt atat de apropiate una de alta incat poti vedea pe ferestrele celei de vizavi, iar simulacrul de drum asfaltat e atat de ingust incat nu incap doua masini sa treaca una pe langa cealalta. Loc de parcare daca vii in vizita? Sa trecem peste acest subiect.
Cam aceeasi senzatie am avut-o la Mamaia, unde am fost doua zile. In interes de serviciu, tin sa subliniez emfatic, cu riscul de parea snoaba sau oricum altfel. Altfel, nu m-as duce la Mamaia pe banii mei pentru nimic in lume (si nici pe banii altcuiva, de altfel, in afara de cazul cand ar fi vorba de vreun biznis).
Mamaia este un fel de Pipera cu iesire la mare.
Cand ajungi la Mamaia, chipurile ca sa scapi din Bucuresti si sa te relaxezi, gasesti acelasi trafic infernal, aceleasi proaste maniere si aceeasi lipsa a locurilor de parcare. Te duci la hotelul de 4 stele unde ai cazare si care are in fata o mare parcare goala cu bariera, unde ti se spune senin ca e parcare privata care nu e a hotelului si trebuie sa platesti. Te invarti injurand pe aleile supraaglomerate de masini, la fel ca pe orice straduta de cartier bucurestean, si in cele din urma gasesti un loc pe un colt de unde nu iti vei mai scoate masina tot sejurul de teama ca nu mai gasesti altul.
Intri in hotel, te duci la receptie si te uiti siderat la preturile afisate: 500 ron camera single, 600 ron camera dubla, 1000 ron apartamentul. Pe noapte, in caz ca aveti dubii. A, si mai platesti o taxa daca ai pretentii, adica vrei vedere spre mare. Urci in camera, gandindu-te ca la banii astia te va intampina un lux cum vezi numai in filme. Cand colo, o camaruta unde te ciocnesti permanent de partenerul de coabitare atunci cand circuli prin ea si o baie cu toate utilitatile inghesuite atat de incomod incat nu-ti mai ramane decat maxim jumatate de metru patrat ca sa te desfasori. Peretii sunt atat de subtiri incat auzi tot ce vorbeste vecinul la telefon si toate plansetele copilului lui. Bonus, pana de curent 3 ore exact dupa-masa, ca sa te sufoci fara aer conditionat.
Ti-ai inchipui ca de banii pe care i-ai platit primesti macar micul dejun inclus in pret. Ei bine, nu. Masa se ia in stil bufet la pretul modic de 40 ron micul dejun si 60 ron pranzul sau cina. Mancarea slabuta, ai de unde alege dar totusi nimic care sa te faca sa simti ca ai mancat de 40 ron la micul dejun.
Dar avem si vesti bune! Hotelul e situat pe malul marii si are plaja privata. Yesss! O plaja cam de 4-5m latime pe care sunt inghesuite 3 randuri de sezlonguri. Poate sunt eu proasta, dar aveam impresia ca luxul inseamna sa ai o bucata de plaja numai pentru tine, sau cel putin vecinul de sezlong din fata sa nu fie pozitionat cu privirea drept intre picioarele tale, unde sa poata vedea orice fir rebel care i-a scapat cosmeticienei. Nu-i nimic, daca te apuca nervii poti sa te racoresti. La magazinasele de pe faleza, un suc de 0,5l costa numai 4,5 ron.
Astea sunt conditiile de cazare si plaja la un hotel de 4 stele cu preturi… stelare. Si… era plin! Deci avem niste oameni care isi permit sa plateasca 600 ron pe noapte si 160 ron mancarea pe zi de persoana. Cu banii astia ar putea fugi intr-o tara civilizata unde sa aiba parte de o camera de marime acceptabila, o mare albastra si „un loc sub soare” sau macar s-ar putea duce in alta statiune romaneasca mai putin aglomerata si cu mai putine fite. Si totusi… se duc la Mamaia si se usureaza de bani pentru dreptul de a se inghesui pe plaja si a se lupta pentru un loc de parcare. Poate din obisnuinta sau poate pentru ca aici „vine numai cine isi permite”. Ok, omu’ face ce vrea cu banii lui indelung munciti. Doar ca… atata vreme cat lumea e dispusa sa plateasca atat de mult si sa primeasca atat de putin fara sa cracneasca, hotelierii nostri vor avea impresia ca fac totul bine si nu au nimic de imbunatatit. Iar romanii mai putin smecheri si patrioti ii vor imbogati in continuare pe greci, turci, italieni, spanioli, bulgari…
Teambuilding cu piticii 