De cand am venit din vacanta, fantezia mea erotica cea mai salbatica este sa am intr-o mana o… valiza si in cealalta un… bilet de avion doar dus. Nu mai stiu cand s-a produs declicul, poate cand am ajuns in tara si am vazut ce dezastru facusera astia cu taxele, impozitele si drepturile de autor. Sau cand m-am intors la serviciu si am constatat ca zona Aurel Vlaicu a fost transformata in the santier from hell.
Brusc, mi s-au ofilit lotusii. Am avut o revelatie cu aspect maroniu: speranta pentru mai bine in Romania? Hai sa fim seriosi. Suntem o mana de oameni, rude, prieteni, bloggeri, amici de pe facebook, voluntari, ecologisti sau autori si cititori de pe site-uri motivationale care facem si noi ce putem sa schimbam lumea din jurul nostru si traim cu iluzia ca reusim, deoarece tindem sa ne inconjuram numai cu oameni similari noua.
Adevarul este insa ca universul nostru este minuscul raportat la populatia Romaniei si ca vom ramane si mai putini deoarece unii vor pleca iar altii vor fi acoperiti de zgomotul predominant de fundal. Imi este din ce in ce mai clar ca, pentru fiecare echipa de voluntari care va strange gunoaie dintr-o poiana, vor veni doua cete de manelisti care vor face gratar acolo si o vor umple la loc de peturi si hartii. Continuati voi analogiile. Si nu-mi sariti in cap ca sunt negativista (tocmai eu). Ceea ce vreau sa spun, off topic, e ca voluntariatul trebuie sa completeze, nu sa inlocuiasca masurile luate de autoritati! Asta intr-o tara normala.
Vorbeam aseara cu un bun prieten italian care traieste intr-un oras mare, port important, cu cladiri albe, strazi largi si palmieri. Are propria afacere si nu s-ar putea spune ca ii lipseste ceva d.p.d.v. material. In intervalul orar 10:00-21:00 fusese cu biznisuri intr-un oras aflat la 400km distanta si se si intorsese (nu incercati asta acasa). Guess what. Tuna si fulgera ca s-a saturat de tara de cacao in care locuieste si ar emigra oricand daca ar avea mai multi bani. Isn’t it ironic, dear Alanis?
L-am intrebat, dand ochii peste cap, daca nu vrea sa facem schimb. Sa vada si el cum e sa traiesti intr-un oras in care au mai ramas 3 copaci si unde ti-e frica sa te duci la spital sa nu-ti puna cineva ghips peste o fractura deschisa. Ah, si politicienii lor sunt corupti si fura!!! Jeez. Ai nostri sunt niste puri, fac zilnic baie in lapte de bivolita si se pudreaza cu talc. Ai dreptate, recunoaste el, singura mea consolare e ca in tari ca a voastra e si mai naspa. Ma bucur ca acum te simti mai bine, zic eu, cautand din priviri un pistol cu care sa ma impusc.
Recent, s-a facut un top al celor mai bune tari in care sa traiesti. Pe primele 5 locuri, in ordine crescatoare, se situeaza: Luxemburg, Australia, Suedia, Elvetia si Finlanda. Italia este pe locul 23, iar Romania pe 39, dupa Bulgaria. Fiindca totul e relativ, romanii umplu avioanele italienesti, dar locuitorii din Burkina Faso (locul 100) probabil ar da orice sa traiasca in Romania. Si luxemburghezii ar vrea sa traiasca in Suedia iar suedezii in Finlanda. Oare finlandezii viseaza vreodata sa emigreze? Si unde?! Poate undeva unde nu e intuneric sase luni pe an, cum ar fi Italia, care il exaspereaza pe amicul meu ce traieste sub soarele nemilos?
Omul se revolta ca s-a nascut intr-o tara si nu in alta, asa cum se revolta ca de ce altii sunt mai inalti si cu ochi albastri sau au parinti bogati. Este o nedreptate strigatoare la cer faptul ca nu poti alege tara in care sa te nasti. Dar spre deosebire de inaltime sau situatia materiala a parintilor, localizarea geografica o poti schimba. Omul e facut sa-si doreasca mai multul si mai binele pentru ca altfel nu intelege de ce se mai chinuie sa munceasca, sa-si plateasca taxele sau sa-si intemeieze o familie. Daca toti isi bat joc de el, de la autoritati pana la concetateni, si daca se umple de nervi de cate ori iese din casa, mi se pare normal sa viseze sa-si ia lumea-n cap.
Un proverb budist spune ca “singurul zen pe care-l vei gasi pe cel mai inalt munte este zenul pe care l-ai adus cu tine”. Asa e, daca ai un zen elvetian. 
Etichete: civilizatie, emigrare, romania, top tari, zen
9 septembrie 2010 la 6:32 pm
uiiiiiiiiiiiii! Austria e pe locul 18! cand termin cu plata birurilor si cu inchisul sandramalelor aici o sa rasuflu usurata pe malul meu de lac austriac. imi dau deja lacrimile de fericire, stiind ca o sa fug din RO inapoi la micul meu paradis unde nu trebuie sa dau la stat agoniseala din ultimii zece ani. wheeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee [imagine me crying - nu stim de fapt inca de ce - de emotie ca o sa plec in sfarsit inapoi, sau de ciuda ca m-au saracit astia dincolo de orice limita]!
9 septembrie 2010 la 6:45 pm
@Zazuza: Iti inteleg perfect emotia si supararea, transpar atat de bine din ceea ce ai scris. Prea bine.
9 septembrie 2010 la 9:02 pm
oahhh!!!:)))in sfarsit.realitate.pe bune.te tot asteptam.super truper ce faci tu.iti parcurg literele.mai mereu.credeam ca ai ramas visatoare…sau mmm idealista.esti nervoasa!si e faaain.esti vie!te imbratisez pt ultimii 14 ani oare?!
9 septembrie 2010 la 9:12 pm
@di: Draga mea, constientizez si eu acum ca sunt inca vie si mai am timp sa fiu fericita. Probabil au si crizele existentiale rolul lor in viata.
>:D<
9 septembrie 2010 la 10:01 pm
e deprimant
9 septembrie 2010 la 10:33 pm
primul contact la revenirea acasa de oriunde e violent si deprimant si atunci in tot sufletul tau coboara o amaraciune ——–realitatea este insa a noastra a oamenilor si ce e groaznic e ca Dumnezeu iti releva ca nu poti schimba nimic chiar daca vrei —la ultima sosire in Otopeni un taximetrist m-a injurat de toti sfintii , ERAM IN ROMANIA
10 septembrie 2010 la 7:19 am
@mimi: ihi, cel mai deprimant e ca am uitat unde mi-am pus zenul.
@viorel: era si un cantec care zicea “cand aterizezi pe-aeroport tine bine de bani” – taximeTRISTII sunt primii care te arunca in depresie cand te intorci in tara si apoi tot ce vezi in drumul de la aeroport spre casa.
10 septembrie 2010 la 7:53 am
Incepand sa citesc cu interes noul articol, m-am oprit la jumatate aprimei fraze. Am inceput sa ma gandesc daca ar trebui sa citesc in continuare sau daca nu cumva cele scrise nu erau adresate publicului masculin. Am riscat si am inteles ca “fantezia erotica” era doar o figura de stil.
Ma bucura, sincer, faptul ca privesti lucrurile astfel. Optimismul nu ar trebui sa-i mai caracterizeze pe romani intr-atata. Suntem o natie de veseli, de oameni ce, intotdeauna, indiferent de situatie, facem haz de necaz. Stop! Poate ca ar trebui sa fim mai pesimisti si astfel, poate s-ar intampla si ceva bun in aceasta tara.
“Mai apartine Romania Romaniei? In momentul de fata eu ma intreb cum de Romania inca mai exista. Romania nu este o tara corupta. Romania este o tara jefuita, o tara pradata, e o haita de lupi care fura tot.”
“Romania este o tara de oameni singuri. Pana si nefericitii nu sunt solidari intre ei.”
“Daca vor exista in Romania constiinte care nu se vor vinde, atunci este de sperat.”
- Octavian Paler
10 septembrie 2010 la 11:18 am
Locuiesc in Bruxelles de vreo juma de an. Pot sa spun ca totul e ok. Salariu bun, verde cat vezi cu ochii, ( si astia se plang ca nu au, HAH nu au fost in bucuresti) DAAARR mi-e dor de casa. Vorba cantecului , mi -e dor de muntii mei. Si presupun ca o sa fac cum am facut mereu o sa ma intorc, iar dupa un an o sa vreau sa plec ca si tine, si iar o sa plec si iar o sa ma intorc si tot asa. Nu stiu ce este, dar ceva ma leaga de locul ala. Bineinteles nu stiu ce mai e din Romania, romanesc, dar inca caut ce s-a pierdut pe drum. Eu nu cred ca ne-a furat cineva Romania, ci pur si simplu am dat-o pe degeaba, nici macar nu am vandut-o ci am oferit-o si altii au profitat. Cine poate sa imi faca diferenta in ziua de azi intr-un tigan si un roman? Ambele natii au decazut si se scalda ca porcii in acelasi noroi. Toti sunt intr-o fuga continua sa “dovedeasca”, sa “arate” ca pot. Unde e frumusetea muzicii tiganesti, unde e arta romaneasca, unde sunt obiceiurile si datinile, unde sunt chestiile care ne fac unici?
Astazi sotia pregateste o masa romaneasca pt niste prieteni si ne-am tot gandit care e o mancare romaneasca si am ajuns la concluzia ca nu prea exista. Stiu o sa spuneti “SARMALEEE”, well guess what: nope. Exista si aci, dar sunt cu vita de vie nu cu varza. In rest identice. Parerea mea e ca ceea ce ne caracterizeaza ca romani e abilitatea de a ne adapta, puterea de a atarna de un fir de ata, desi aceasta putere in cazul de fata probabil o sa ne distruga ca natie. Spuneti-mi pe cineva care s-ar intoarce la tara, sa lucreze pamantul. Da-ti -mi un exemplu, pe cineva care ar renunta sa mai aibe televizor , i-phone, masina etc, si sa se intoarca la munca de jos, sa manance fara aditivi chestiile proprii cultivate. Ma rog debitez , dar ce vreau sa spun e ca nu e neaparat o chestie in Romania ci e globala, civilizatia incepe sa decada si sincer e in cadere libera.
10 septembrie 2010 la 4:26 pm
Singurul meu regret legat de Romania este ca nu m-am trezit mai devreme sa o parasesc.Ma simt ca facand parte dintr-o minoritate batjocorita si ma intreb unde ar trebui sa plec pentru a ma obisnui cu binele.
Si apropo, ca tot plec maine in concediu, groaza mea cea mai mare este intoarcerea, cand inca de la granita simti nu ca ai ajuns acasa, ci ca te-ai intors acolo de unde nu ai vrea sa te mai intorci decat in vizita.
10 septembrie 2010 la 6:23 pm
@Peter: Vaaai, chiar ai crezut ca o sa scriu ceva nerecomandat minorilor?!
Gandirea pozitiva si dezvoltarea personala eu nu le vad ca pe optimism, cu atat mai putin un optimism legat de tara in care traim, ci ca pe un ajutor pentru a ne pastra echilibrul sufletesc si mintea intreaga. Avem nevoie de ele ca sa supravietuim. Asta sunt, tehnici de supravietuire, din pacate.
10 septembrie 2010 la 6:28 pm
@price: In primul rand felicitari pentru “evadarea” din Romania! Sigur ca oricui ii este dor la un moment dat de rude, prieteni, obiceiuri, dar ce ciudat ca ei (rudele, prietenii si obiceiurile) nu ne pot face fericiti intr-o tara de doi lei… Pana la urma nu traiesti pentru rude si prieteni, ci pentru tine, si daca tu nu esti fericit nu-i poti face nici pe ceilalti fericiti. Legat de intoarcerea la munca campului, ce pot sa spun, sunt si nu sunt de acord. Nici aratul si semanatul nu sunt niste chestii simple si trebuie sa stii sa le faci, iar in plus unii oameni au aspiratii mai inalte de atat, nu-i poti trimite pe toti la tara.
Dar e drept ca altii ar putea face asta si nu vor.
10 septembrie 2010 la 6:31 pm
@LadyIo: Si eu am teama asta ca e prea tarziu sa mai fac asa o schimbare radicala. Parca imi pare rau de toti anii in care am invatat si am muncit sa-mi fac o cariera, iar acum sa plec si sa o iau de la capat… uf! Dar hai sa nu ne mai gandim la lucruri urate, be happy ca pleci in concediu si distreaza-te cat poti… iar la intoarcere te gandesti mai tarziu.
10 septembrie 2010 la 6:55 pm
Imi cer scuze, n-am vrut sa se inteleaga ca m-am referit la tine cand am vorbit de “optimism“. Ceea ce tu incerci sa faci, modul in care incerci sa privesti lucrurile, este laudabil, cu atat mai mult cu cat traim in aceasta tara. Din pacate insa, cei cate tine, cei care chiar incerca sa faca ceva, sa schimbe ceva, sunt foarte putini. Restul, ori se plang (unii dintre ei luandu-si talpasita) ori fac haz de necaz.
Inca o data, ma scuz pentru exprimarea defectuoasa.
10 septembrie 2010 la 6:59 pm
@Peter: A, nu, n-ai de ce sa te scuzi. Eu am inteles foarte bine la ce te-ai referit cand vorbeai de optimismul romanesc care se traduce prin faptul ca luam totul la misto. Si sunt de acord ca ar trebui sa luam lucrurile mai in serios. Pornind de la a lucra fiecare cu noi insine, in primul rand.