Intr-o viata alternativa, cand voi fi maritata cu posesorul de plaja (prietenii stiu de ce 
), voi uita ca am calatorit vreodata cu microbuzele pe soseaua Pipera-Tunari.
Voi uita cum le-am asteptat, pe arsita sau pe ninsoare, zeci de minute, uitandu-ma in zare ca Robinson Crusoe dupa vapoare, lichefiindu-ma in praf sau acoperindu-ma de noroi, dupa anotimp.
Voi uita ca m-am urcat in aceste conserve ale mortii si am mers cu fundul pe bord sau cu fruntea lipita de parbriz, fantazand cum soferul va pune o frana brusca si voi zbura artistic prin geam sau voi fi facuta poster de toti ceilalti calatori. Voi uita toate datile cand microbuzul a pornit de pe loc cu mine pe scara si cu usa deschisa. Voi uita de cate ori mi-am scrantit mainile incercand cu disperare sa ma tin de o bara. Voi uita toate coatele in cap si umbrelele in coaste pe care le-am luat.
Nu voi mai analiza niciodata Paradoxul Microbuzului Plin (PMP). Cum, nu stiti ce e PMP? Va spun eu: dupa ce un microbuz opreste in statie iar calatorii din fata se dau jos ca sa faca loc altor calatori sa coboare, primii nu mai incap cand incearca sa se urce la loc. E ca si cum cei dinauntru si-au tinut respiratia pana atunci si apoi s-au umflat la loc ca niste pesti-balon.
Voi uita ca m-am apropiat atat de intim de tovarasii de calatorie incat am adulmecat parfumurile suave de dupa urechile prostituatelor gingase care vin seara in Bucuresti si am aflat cum miros feromonii cuiva care a lucrat toata ziua pe santier.
Nu voi mai purta in buzunar doua bancnote de 1 leu pentru soferul care nu da niciodata bilet si care isi numara teancurile imense de bani de pe volan fara sa se uite la drum. Nu voi mai blestema patronii lacomi pe care i-am imbogatit si care nu vor nici macar sa puna aer conditionat in masini, astfel incat acestea merg cu usile deschise, fiind permanent in pericol sa-si piarda pasagerii.
Nu ma voi mai gandi la Politia Rutiera care nu vede si nu opreste niciodata microbuzele-sicriu si nu voi mai trimite vibratii de lotus la adresa primarului “orasului” Voluntari care merge cu masina personala si nu considera necesar sa asigure un mijloc de transport decent amaratilor.
Atunci cand voi avea o zi grea la serviciu, aceasta nu va mai fi amplificata de zece ori in momentul cand ma voi urca in microbuz ca sa ma duc acasa. Nu va mai fi nevoie sa ma urasc pe mine, pe toti oamenii si viata.
Da, categoric la un moment dat voi uita tot. Promit.
Etichete: bataie de joc, microbuz, microbuze, pipera, transport in comun, tunari, voluntari
2 septembrie 2010 la 7:14 pm
[...] Voi uita Thu Sep 02, 2010 20:09 pm Intr-o viata alternativa, cand voi fi maritata cu posesorul de plaja (prietenii stiu de ce ), voi uita ca am calatorit vreodata cu microbuzele pe soseaua Pipera-Tunari. Voi uita cum le-am asteptat, pe arsita sau pe ninsoare, zeci de minute, uitandu-ma in zare ca Robinson Crusoe dupa vapoare, lichefiindu-ma in praf sau acoperindu-ma de noroi, [...] [...]
2 septembrie 2010 la 7:23 pm
pffffffffffff, cu Pipera lor cu tot!
2 septembrie 2010 la 7:24 pm
imi voi sterge din minte si Pipera, bineinteles!
2 septembrie 2010 la 7:57 pm
Eu nu inteleg cum pot bipezii sa se inghesuie in halul asta. I-as scuipa pt toti din microbuz si le-as arata eu ce inseamna o fiara. Fiara Chitirel.
Iulia, eu zic ca tot mai bine iti gasesti in serviciu ca al meu, alerg toata ziua, dar nu ma impiedic decat de proprii mei bipezi.
2 septembrie 2010 la 8:02 pm
Of, Chiti scumpa, macar daca ar trebui sa ma inghesui in microbuz cu bipezi precum mami a ta, tot as mai rezista.
Sau macar daca as putea sa scuip. 
2 septembrie 2010 la 11:37 pm
3 septembrie 2010 la 7:08 am
bine, mimi, las’ ca stiu io ca esti invidioasa ca am plaja si vrei sa-mi ruinezi fantezia!
3 septembrie 2010 la 8:03 am
O descriere minunata a ceea ce inseamna “calatorie in infern pe patru roti“.
Cu toate ca am ras la unele aspecte, nimic din cele povestite nu ar trebui sa ne amuze. Acest gen de aspecte cotidiene ma fac sa ma intreb de ce nu apeleaza romanul mai des la un psihoterapeut. Tind sa cred ca orice “ocţidental” care ar trebui sa traiasca timp de 6 luni in Romania, ca roman, cu o slujba de roman, cu un salariu de roman, ar ajunge direct la Sp. Obregia.
3 septembrie 2010 la 8:30 am
Eu am mers cu transportul in comun (autobuz/tramvai/metrou/tren) in Italia, Suedia si Germania. Nu inteleg in primul rand de ce la ei nu este aglomeratia de la noi. Poate mai multi oameni au masini, biciclete, motociclete sau merg pe jos. Sau au mai multe autobuze si tramvaie care vin mai des. In fine. Ideea e ca microbuze fara revizie tehnica si tixite de calatori ca in Romania nu cred ca exista in Europa. Mai degraba ma duce gandul la India sau Bangladesh. Si da, Peter, ai dreptate, la noi un strain ar ceda nervos in mai putin de 6 luni (presupunand ca nu e un expat cu salariu de 5 ori cat al unui roman angajat pe aceeasi pozitie). Cand vad cum e pe-afara, de-abia atunci realizez ca de fapt sunt foarte puternica ca rezist aici in aceste conditii si ma bat singura pe umar. Si by the way, nu stiu unde am citit ca la noi meseria de psihoterapeut nu este recunoscuta in nomenclatorul de meserii. Asta da, nebunie!
3 septembrie 2010 la 10:25 am
Well, nu vreau sa fiu cinic dar: “Get a bike!” .
PS: Iarna ia si un polar, o geaca anti -vant, manusi bune, masca de schi.
3 septembrie 2010 la 10:39 am
Sorry, nu-mi place sa merg cu bicicleta si probabil nu cunosti zona daca imi recomanzi acest lucru.
Vreau sa mi se asigure un transport in comun decent deoarece de-asta platesc taxe. Vreau sa locuiesc intr-o tara civilizata.
3 septembrie 2010 la 10:55 am
OF! te-ai gandit sa te muti?
3 septembrie 2010 la 11:02 am
Stii ce mi se pare complet aiurea? Ca o astfel de experienta repetata la nesfarsit te erodeaza psihic si te poate face sa-ti transferi sentimentele negative asupra unor oameni care n-au nicio vina…
3 septembrie 2010 la 11:22 am
ah, nuu. eu sper sa ai plaja intr-o zi si sa ne inviti si pe noi. mie imi place mult sa stau la plaja
3 septembrie 2010 la 11:24 am
mimi, esti pe guest list. fii pe faza!
3 septembrie 2010 la 12:46 pm
Cum spunea un prof odata vrem solutii ca probleme gasim noi. Schimba jobul , schimbi norocul.
3 septembrie 2010 la 12:51 pm
Imi pare rau, dar tot nu intelegi ideea. Vreau ca aceste probleme sa se rezolve! Nu putem toti cei care lucram in Pipera sa ne schimbam jobul pentru ca un primar este nesimtit si nu face nimic! Daca dezertam, atunci noi pierdem si nesimtirea triumfa.
3 septembrie 2010 la 1:26 pm
Ba da inteleg, dar pt ca orice sa se rezolve trebuie sa sacrifici ceva. Esti dispusa ca tu si restul care lucrati in Pipera sa iesiti in strada, sa demonstrati, etc , cam tot ce se face intr-o tara “civilizata” cand ceva nu e ok ? Bineinteles, intrebarea asta e incomoda, pt ca toti vor sa se rezolve ceva dar oarecum ei sa fie exclusi din ecuatie. Primarul e nesimtit pt ca oamenii sunt ignoranti si comozi in a-si sustine parerea. Nu judec pt ca stiu oarecum ca in adancul sufletului sunt la fel, dar spre deosebire de tine cand ceva nu-mi place schimb chestia respectiva, cred ca am invatat ca exista intotdeuna o alternativa chiar daca nu e in fata ochilor. Nu am fost niciodata omul care sa lupte pt drepturile celorlalti dar intotdeauna am luptat pt ale mele.
3 septembrie 2010 la 1:41 pm
sa dezertam? cum sa dezertam? faptul ca induri asta consideri ca lupti pentru schimbarea situatiei ?
) ai cum sa lupti?
3 septembrie 2010 la 1:47 pm
@price: Fiecare protesteaza cum poate. Eu protestez prin articole, dintre care unul a ajuns si in mass-media. Nu locuiesc in Voluntari, acesta nu este primarul “meu”. Cunosti cuvantul “responsabilitate”, adica chestia aia pe care o ai cand esti pus intr-o functie? Trebuie sa te injure cineva ca sa-ti faci treaba pentru care esti platit? Nu categorisi oamenii drept ignoranti si comozi fara sa ii cunosti. Cand o sa fii intr-o situatie nasoala ca asta, sa ai un job care este ok dar intr-un loc care te imbolnaveste de nervi si unde companiile trebuie sa faca trotuare ca sa aiba oamenii lor pe unde sa mearga, mai vorbim.
4 septembrie 2010 la 8:28 pm
Horror! Eu ajung numai pana in Pipera, vad acum ca ar trebui sa adaug “din fericire”
Dar am circulat cu maxi taxi cand mergeam la bunica, unde nu exista alt mijloc de transport…cred ca sunt cele mai scarboase mijloace de a ajunge undeva! Curaj, Iulia!
5 septembrie 2010 la 7:36 am
@TheNutz: Daca in fata casei tale ar aparea o groapa uriasa, ti s-ar parea mai normal sa-ti vinzi casa si nu ca primaria sa repare groapa?
@Misaki: Multumesc de incurajare! >:D<
5 septembrie 2010 la 12:29 pm
Iulia cum poti aduce in discutie normalitatea cand vorbesti de Romania?
5 septembrie 2010 la 1:12 pm
@TheNutz: Stiu ca cer prea mult, dar ce sa fac… visez si eu…