7 saptamani cu un tractorist

Si se facea, dragii mosului, ca noi (adica Iulia si cu Gilda) ne-am inscris la Atelierul de scriere creativa organizat de Fundatia Calea Victoriei. In prima saptamana, lectorul a cerut participantilor sa spuna cate o meserie si le-a scris pe toate pe un flipchart. Oamenii au numit meserii cat se poate de intelectuale, precum doctor, profesor sau muzician. Numai Gilda s-a trezit zicand “tractorist”, inainte ca Iulia s-o opreasca. Bine, ca sa nu fim nedrepti, a mai fost cineva care a zis “vidanjor”. Din pacate, la sfarsitul orei, lectorul ne-a anuntat ca meseriile vor fi trase la sorti intre noi si fiecare va trebui sa relateze cate un accident de masina din perspectiva omului care are meseria respectiva. Intrucat karma nu doarme  si de obicei se intoarce sa te muste de fund, ghiciti ce meserie i-a picat Iuliei? Mda.

Iulia s-a dus acasa si s-a apucat cu stoicism sa-si faca tema, adica sa povesteasca accidentul vazut de un tractorist aflat in Bucuresti. Tema a fost apreciata de profesor, iar Iulia a rasuflat usurata, dar numai pana la al doilea curs, cand a aflat ca trebuie sa imbogateasca relatarea respectiva cu noi fraze descriptive si ca in esenta se doreste ca, pana la sfarsit, toate povestirile participantilor sa fie reunite intr-un fel de roman. Cu alte cuvinte, Iulia va ramane cu tractoristul toate cele sapte saptamani ale cursului. De-acum inainte Iulia n-o va mai lua pe Gilda la niciun curs, sa fim intelesi! Pana una-alta, iata cum arata povestirea tractoristului dupa primele doua saptamani:

<< Auzi, fratili mieu, şe-am păţât sâmbâtî când m-am dus la Bucurieşti la nuntî la Vasili… Ieream în faţî la magazinu’ şiela mare din şientru, Uniria, aşia, pi la amiazî. Ierea aglomieraţii mari cî vindeau unii mărţâşoari, ierea plin di tarabi pi trotuari di nu mai aviam pi unde sî mierg şî mă călca toatî lumia în pişoari. Sî nu mai zic cî puţea a prăjealî di-ţi muta nasu’ din luoc când trişeai pi lângî ristaurantu’ şiela galbin di lângî Uniria. Io di fapt voiam sî mă duc la Carfur şi, când sî dau colţu’ spri dreapta, o venit din spate unu’ cu-o maşinî di-aia biengoasî şi niagrî, mari cât tractoru’ mieu ş-o triecut pi roşu. Ăia care vineau dinspri Carfur apucasirî sî plieşe di pi loc da’ au pus frânî cu hiu cu vai. Numa’ unu’ c-o Daşie n-o mai apucat sî frâniezi ş-o intrat diriect sub ăla cu tractoru’. Di fapt, ăla cu tractoru’ s-o urcat pi iel cu totu’ şi i-o făcut praf capota, motoru’, tot. S-o auzit un zgomot ca atunşi când i-o explodat butilia lu’ tanti Marişica şî s-o râdicat un nor di praaaaf… di zişeai cî ieşti pi câmp la arat. Mă fratili mieu, s-o adunat lumia pi trotuar ca la urs. Nici la ţâganii cari vindea mărţâşoari nu li mai ardia di nimica, si întorsiesi cu tuotu spri stradî şî am vazut io un băietan slăbuţ cu jiacî di bluji cum o furat un pumn di mărţâşoari di la o tarabî şî nimeni nu s-o prins. Mai ierea şî douî capri blondi aproapi dizbrâcati di mâ mir cî nu li ierea ruşini sî iasî afarî din casî cu rochiilii alia scurti pân’ la fund şî pantalonii lichiţi di ieli şî si hlizea ca proastili. S-o făcut balamuc mari şî-n intirsecţie, numa’ claxoani şî sudălmi… maşinili din toati părţili o rămas blocati… Băiatu’ cu Daşia o ieşit târâş din maşinî, nici nu mai credia niminea c-o scăpat. Noroc cu toati cruşiuliţili şî iconiţili cari li-avia atârnati la oglindî, cî numai ălia l-o salvat. Când o dat sî iasî, i-o căzut portiera cu tuotu’ da’ iel nişi n-o văzut asta, cî si ţinea di cap şi zâşea întruna doar “Băăă, ti omor!”. Da’ ăla cu tractoru’, şe sî viezi, şî iel cu gura mari, să-l batî p-ăla micu’ cî di şe n-o fost atient?! I si dizumflasi pierna şieia albî, cum îi zâşi, ierbeg, şî-l pălisi pisti faţî şî cried cî di-aia ierea nervos, cî tractoru’ lui n-avia nimica, nişio zgârieturî. Noroc c-o venit un miliţian şî i-o diespărţât. N-am mai stat sî văd cum s-o tierminat, da’ nu mi-o plăcut la Bucurieşti, îi mai sigur pi străzi la noi la ţarî! >>

Etichete: fundatia calea victoriei, povestire, relatare, scriere creativa