Fara vreo legatura cu subiectul postului, voi incepe prin a demola mitul potrivit caruia in Bucuresti la 7 dimineata nu circulau masinile de deszapezit. Am vazut eu una care a trecut pe langa mine si m-a stropit din cap pana-n picioare (fara exagerare) cu “zapada” maronie. Noroc ca sapca cu cozoroc, geaca de fas si pantalonii de culoare suferitoare mi-au permis sa atenuez efectele atentatului si sa arat omeneste in restul zilei (nu si sa ma simt, tinand cont ca am stat cu pantalonii uzi pana la pranz, deoarece caloriferul din birou nu e suficient de lat ca sa ma urc pe el ca pisica
).
Acum, ca mi-am luat de pe suflet aceasta intamplare umeda cu care a debutat ziua de luni, voi purcede prin a raspunde lepsei de la Mimi, care vrea sa stie ce trebuie sa am eu ca sa ma simt bogata. Interesant subiect, la care m-am gandit toata ziua si am ajuns la concluzia ca eu privesc bogatia din doua perspective: de marketing si spirituala.
Daca e s-o iau din punctul de vedere economic, ma gandesc la venitul disponibil si venitul discretionar. Venitul disponibil sunt banii pe care ii ai dupa ce iti platesti taxele (de exemplu, salariul net daca esti angajat). Venitul discretionar este suma care iti ramane dupa ce ai efectuat toate cheltuielile lunare obligatorii (rate, chirie, utilitati, abonamente, mancare, transport, scoala copiilor etc.) – adica banii pe care poti sa ii economisesti sau sa ii cheltui dupa pofta inimii, pe “mofturi”: parfumuri, carti, bilete la film si la concert, excursii in strainatate, o masa la restaurantul chinezesc, un LCD mai mare sau a saisprezecea pereche de sandale mov. Or, dupa umila mea parere, exact “mofturile” dau culoare vietii si te fac sa apreciezi ca traiesti. Cand mori, nu iei cu tine mobila sau masina, ci amintirea lucrurilor pe care le-ai vazut, citit, ascultat, gustat… care ti-au produs bucurie in vreun fel. Prin urmare, ca sa ma simt bogata, trebuie sa am un venit disponibil suficient sa-mi acopere toate cheltuielile curente si un venit discretionar mare, i.e. bani de “mofturi”.
Iar din punct de vedere mai spiritual, imi place sa fac diferenta intre rich si wealthy (folosesc termenii in engleza pentru ca mi se pare ca romana nu evoca suficient de bine diferenta dintre “bogat” si “avut / instarit / prosper”, dar poate e doar o impresie de-a mea). Rich inseamna sa ai bani, dar bani poate avea si un dealer de droguri sau un director care munceste 12 ore pe zi si are nervii prastie si stomacul gaurit de stress. Wealthy inseamna sa ai bani… plus timp sa te bucuri de ei si sa duci o viata tihnita. Sa ai timp pentru tine in care sa faci ce vrei, unde vrei si cu cine vrei, avand in acelasi timp toti banii de care ai nevoie, iata ce inseamna, pentru mine, adevarata bogatie. Si nu cred ca poate beneficia de asa ceva numai cine a castigat la loto sau s-a nascut intr-o familie instarita. Secretul, dupa capul meu, este sa devii atat de valoros prin munca ta, incat sa trebuiasca sa muncesti putin dar sa fii platit mult. Ceea ce va doresc si dumneavoastra!
19 ianuarie 2010 la 10:17 am
Uaaaau! Cat de tare ar fi sa existe “custom made” calorifere pe care sa stam si noi latiti ca pisicile. Eu una as fi in extaz
Bine, asta daca am fi suficient de wealthy incat sa ne permitem sa achizitionam asa ceva si sa avem timp de leneveala
19 ianuarie 2010 la 10:18 am
Iti dai seama, daca ar exista calorifere din astea la birou, cine ar mai munci?
19 ianuarie 2010 la 10:30 am
Cei care ar tanji sa ajunga wealthy ca noi muncind pentru noi. Muahahaha! [Morticia dreaming on...]
19 ianuarie 2010 la 10:37 am
De ce “dreaming on”? Eu mi-am facut un scop in viata sa muncesc cat mai putin si sa castig cat mai mult si o sa ma tin de el!
19 ianuarie 2010 la 10:51 am
Pai din simplul motiv ca ar trebui sa stiu macar ce vreau sa fac si cum sa fac pentru a ajunge acolo, iar eu habar nu am
Sper sa imi dau seama curand…
19 ianuarie 2010 la 11:16 am
Lasa ca-ti dai tu seama pe parcurs. Esti foarte tanara si ai tot timpul!
19 ianuarie 2010 la 11:46 am
sa muncesti putin dar sa fii platit mult?
cum se numeste job-ul asta ca imi dau demisia
19 ianuarie 2010 la 11:54 am
Aici nu e vorba de chiul sau de castigat bani degeaba. Eu ziceam ca trebuie sa oferi atat de multa valoare prin munca ta, incat sa fii platit foarte bine si sa poti sa-ti alegi proiectele, deci sa trebuiasca sa muncesti mai putin ca timp. Dar ca sa ajungi acolo trebuie mai intai sa muncesti mult.
19 ianuarie 2010 la 12:13 pm
pai si-atunci ce am facut? pana la urma toti ajungem acolo. se cheama pensie
19 ianuarie 2010 la 12:42 pm
Gresesti! Poti sa castigi bine si la 30-40 de ani, cand mai ai mult pana la pensie! Important e sa descoperi ceva la care te pricepi foarte bine si pe oamenii care au nevoie de asta.
19 ianuarie 2010 la 1:45 pm
Daca gaselnita se bazeaza pe oamenii care au nevoie de asta atunci n-are cum sa fie munca putina. defapt nici nu cred ca exista munca putina. dar cred ca ar trebui definit termenul de putin pentru ca raportat la 24de ore si 8 ore poate fi considerat putin
19 ianuarie 2010 la 2:05 pm
Eu ma refeream la acel stil de viata in care poti sa-ti alegi niste proiecte, sa muncesti in unele zile si 20 de ore pe zi daca ai chef, si apoi sa poti sa-ti iei vacanta o saptamana sau o luna. Sau poti alege sa muncesti 4 ore pe zi. Nu-mi cere sa cuantific exact ce, cat si cum, pentru ca fiecare om are propriile perceptii despre ce inseamna “munca putina” sau “multa”. De asemenea, fiecare om stie ce putere de munca are si ce bioritm. Uite, eu, de exemplu, devin mai activa intelectual si mai creativa exact dupa ora 5 dupa-masa, cand se termina programul de la serviciu. Asta nu inseamna ca dorm la serviciu si nici ca ma inviorez de bucurie ca plec acasa
, dar daca as lucra pe cont propriu, cu siguranta ca dimineata as dormi mai tarziu sau as face chestii neimportante, iar seara as lucra pana pe la 7-8 sau mai tarziu. Si sigur as avea rezultate mai bune. E o intreaga discutie aici si, repet, nu exista retete, fiecare om stie ce e mai bine pentru el si se poate indrepta, incet-incet, catre stilul de viata dorit. Sau poate macar sa incerce.
19 ianuarie 2010 la 2:19 pm
si concluzia ar fi ca nu poti fi Wealthy ca si angajat.
iar din comentariul de mai sus ma duce gandul la munca de consultant.
esti o norocoasa ca devii activa intelectual si creativa dupa ora 5, eu devin dupa ora 00:00
poate ne scrii si cum incerci tu sa apuci pe drumul Wealthy, inspira-ne!
19 ianuarie 2010 la 2:29 pm
Teoretic, daca esti pe cont propriu, e treaba ta daca lucrezi noaptea si dormi ziua, daca asa obtii rezultate mai bune. Cand o sa devin wealthy, o sa scriu un post “Cum sa devii wealthy in 10 pasi.”
Deocamdata nu i-am descoperit nici eu pe toti, dar lucrez la asta. Si asa e, nu cred ca poti sa ajungi acolo in postura de angajat decat daca ai norocul ca programul, functia, cerintele jobului si salariul sa se muleze perfect pe dorintele si nevoile tale.
19 ianuarie 2010 la 2:56 pm
ok, dar la fel de bine stim ca cel mai greu e sa faci primul pas.
Asa ca ne-am multumi si cu inceputul
19 ianuarie 2010 la 3:32 pm
Primul pas cred ca l-am scris deja: sa stabilesti cu exactitate ce stii sa faci foarte bine (care este aria ta de expertiza) si cum poti sa-i ajuti pe oameni prin ceea ce stii sa faci.
19 ianuarie 2010 la 3:58 pm
hmm ala cred ca e momentul in care incepi sa te gandesti la primul pas
19 ianuarie 2010 la 8:51 pm
[...] ceea ce priveste subiectul “bogatiei“… Am observat atat la Morticia cat si la Iulia incercarea de a juxtapune elementul “materie” cu elementul “spirit“, de a [...]
20 ianuarie 2010 la 10:29 pm
Şi eu aş avea un moft: să văd lumea. Toată. Nu mi-ar mai trebui nimic. Doar că-i al naibii de costisitor.
21 ianuarie 2010 la 8:06 am
Egzact.
22 ianuarie 2010 la 8:49 pm
Maria, impartim acelasi “moft”!
) Ah, Iulia, ai descris aici bogatia si in viziunea mea: sa ai bani si timp pentru lucrurile pe care le iubesti cu adevarat
Eu as vrea sa muncesc si sa calatoresc (leisure not business, desi nici business nu m-are deranja din cand in cand
) in parti aproape egale (de fapt, i-as da calatoritului cea mai mare felie de tort, dar incerc si eu sa fiu cu picioarele pe pamant…in visurile mele
22 ianuarie 2010 la 9:33 pm
Ai putea sa te angajezi ca travel writer sau asa ceva
25 ianuarie 2010 la 12:23 pm
Apropo de travel writer. I-am considerat dintotdeauna foarte norocosi pe cei cu emisiuni TV despre tari straine (ex: Bazar de pe TVR). O fi rau sa te plimbi si sa mananci pe “afara” si sa si fii platit pentru asta?
25 ianuarie 2010 la 12:35 pm
Si eu m-am gandit de multe ori ca trebuie sa fii extrem de norocos sa ai un asemenea job. Nu cred ca e suficient sa ai talent si sa fii telegenic, ci trebuie sa te si invarti intr-un anumit cerc de oameni care ar putea sa-ti dea jobul respectiv. Si, ca sa nu fim prea invidioase, probabil ca e greu sa fii plecat tot timpul de acasa!
25 ianuarie 2010 la 1:01 pm
Mda. Am omis aspectul asta
24 mai 2010 la 5:58 pm
=)) criminal incipitul.
24 mai 2010 la 7:37 pm
mai criminal a fost stropitul, parol!