Cercetatorii americani (dar din aia seriosi, nu care cerceteaza cu ce viteza dau tantarii din aripi) au descoperit cateva lucruri interesante despre ganduri. Se pare ca oamenii au circa un gand pe secunda, adica 57600 de ganduri zilnic, daca eliminam cele 8 ore clasice de somn. Din aceste aproape 60000 de ganduri zilnice, un procent… plictisitor de 95% sunt ganduri pe care le-am avut si ieri, si alaltaieri, si luna trecuta. Mai rau, se pare ca, in medie, 80% din aceste ganduri sunt negative.
Vedeti voi, mintea noastra este ca o maimuta care se agita si vorbeste intruna si zice numai prostii, nonsensuri, clisee si credinte cu care ne-am autoprogramat fara sa ne dam seama si care ne saboteaza constant. Creierul nostru este tot timpul ocupat cu acest monkey chatter care ne impiedica sa ne relaxam sau, dimpotriva, sa ne concentram atunci cand avem nevoie, pentru ca maimutica turuie neostoit “Ce prost sunt”, “Nu pot sa fac asta, oricum n-o sa mearga”, “De ce mi-a spus cutare lucru idiotul ala”, “Oare ce inseamna faptul ca icsulescu a zambit din coltul stang al gurii”, “Daca ma dau astia afara n-o sa mai pot sa platesc ratele”, “Nu mai pot, nu mai am rabdare, n-o sa reusesc”, “Sunt prea grasa, nu se uita nimeni la mine” si tot asa. Subiecte de “rumegat” se gasesc cu miile, nu-i asa?
De multe ori uitam pe loc daca ni s-a intamplat ceva frumos dimineata, dar suntem in stare sa ramanem nervosi jumatate de zi pentru ca cineva ne-a taiat calea in trafic, ba chiar sa ne enervam si mai tare rememorand si povestind incidentul tuturor colegilor de serviciu si seara, acasa, nevestei. Asa ca “maimuta” trebuie redusa la tacere. Trebuie sa facem liniste in capul nostru ca sa putem auzi lucrurile mult mai importante pe care ni le transmite intuitia, subconstientul, the higher self sau cum vreti sa-i ziceti. Deci trebuie sa-i dam maimutei ceva de facut ca sa ne lase in pace.
Aici intervine o meditatie zen pe care o fac calugarii budisti si despre care am aflat saptamana trecuta. Mi-a placut tare mult si m-am decis sa vi-o impartasesc. Este ceva foarte simplu. Trebuie sa pasim prin camera (sau gradina, plaja, whatever), incet, concentrandu-ne exclusiv pe actul fizic de a ridica fiecare picior si de a pasi. Cand ridicam piciorul, inspiram, iar cand punem pasul in pamant, expiram. La inceput, maimuta va incerca sa intervina, distragandu-ne atentia cu tot felul de ganduri. O sa ni se para un exercitiu ridicol, copilaresc. Ne vom gandi la rata de la banca si la ce-o sa facem de mancare diseara. Daca insa persistam in a ne concentra pe actul mersului si pe respiratie, pana la urma vom fi absorbiti de aceasta activitate si o sa uitam de maimuta.
Acum vine momentul cel mai frumos. Cand suntem suficient de concentrati, trebuie sa ne imaginam ca atunci cand pasim, sarutam pamantul, cu toata dragostea si gingasia de care suntem capabili. Iar cand ridicam piciorul, sa “vedem” cum de sub pasul nostru a rasarit o floare de lotus. Apoi iar sarutam pamantul, iar facem sa rasara o floare de lotus. Si tot asa, pana umplem camera cu flori de lotus.
La sfarsitul meditatiei, in capul nostru va fi… LINISTE. Faptul ca am uitat, chiar si numai 10 minute, de toate tampeniile, maruntisurile, problemele si grijile care ne paraziteaza mintea este ca o gura de aer proaspat pentru dispozitia sufleteasca si pentru creativitate. De-asta sunt calugarii budisti asa calmi si in contact cu spiritul. Pentru ca au amutit maimuta!
Puteti face exercitiul si pe strada - bine, fara sa exagerati miscarile, ca sa nu provocati zambete pline de mila si clatinari din cap ale concetatenilor, dar concentrandu-va pe miscare, pe pasi, pe respiratie si, de ce nu, imaginandu-va ca plantati lotusi. Si-asa orasul asta are prea mult beton! Sau puteti incerca si la birou. Daca va intreaba seful de ce va plimbati asa concentrati de colo-colo, spuneti-i cu seninatate: “Plantez lotusi” si aratati-i si lui cum sa se relaxeze. Sau aratati asta oricui considerati ca are mintea suficient de deschisa. Just spread the zen around! Nu credeti ca avem nevoie? :)
Etichete: ganduri, meditatie, respiratie, tehnici de relaxare, zen

8 decembrie 2009 la 6:43 pm
S-a nimerit azi, cand mi-am pierdut iar zenul? Of, nu cred ca-l gasesc printre florile alea de lotus…
8 decembrie 2009 la 6:47 pm
Eu zic sa plantezi, sa plantezi, pana il gasesti.
Sau macar pana acoperi “ne-zenul” cu flori de lotus. Sau poate sunt eu in faza maniacala (as in “maniaco-depresiva”), ca altfel nu inteleg de ce mi se pare ca functioneaza.
8 decembrie 2009 la 7:48 pm
haha, tocmai voiam sa zic “ce postare taman buna pentru Lady Io”! this is what the friends are for! we have just planted a lotus! impreuna
! ia sa dau si eu niste flori de lotus maimutei, ii umplu gura cu ele, si tace, molfaind fericita
)!
8 decembrie 2009 la 7:49 pm
ps: totusi sa ma mai uit odata pe net sa vad cum arata exact floarea de lotus…
8 decembrie 2009 la 8:04 pm
Parerea mea e ca poti sa plantezi si zambile sau ce vrei tu, important e sa plantezi
9 decembrie 2009 la 10:44 am
Maimuticile mele au personalitate
Nu stiu daca s-ar lasa duse cu lotusu’ asa usor
) Totusi trebuie sa recunosc ca suna interesant metoda, desi eu nu as indemna pe nimeni sa o aplice pe strazile noastre, ca poate se trezesc ca planteaza vreo floricica in vreo balta, groapa, cacuta etc.
9 decembrie 2009 la 10:59 am
Intrucat am o camera in birou care filmeaza ce fac, nu pot executa exercitiul chiar acum
), dar imaginandu-mi ca il fac si vazand ploaia de afara, m-am umplut de bine si de caldura placuta. Multumesc, Iulia!
9 decembrie 2009 la 11:07 am
@Morticia: Tu ai mai multe maimute?! Wow!
9 decembrie 2009 la 11:09 am
@Denisa: Cu placere. Ai dreptate, si eu m-am simtit mult mai bine ieri doar scriind despre acest exercitiu. Cred ca imaginea florilor care rasar de sub pasi este foarte puternica si frumoasa in acelasi timp. Sa ai o zi frumoasa!
9 decembrie 2009 la 12:34 pm
Eee! Una, mai multe… Who’s counting?
Oricum, promit sa incerc cu prima ocazie!
9 decembrie 2009 la 1:20 pm
Asa cum zice Master Yoda: “Do or do not. There is no try.”
9 decembrie 2009 la 6:53 pm
Ce postare frumoasa! Ma duc chiar acum sa pasesc prin casa cu lotusi
Pe mine chiar ma intereseaza metodele de meditatie mai simple, creierul este atat de fascinant pe cat de obscur.
Sunt mii si mii de carti motivationale si mii de sfaturi, dar eu cred sincer ca fiecare ajunge la revelatii numai prin experienta proprie. In general, mie degeaba mi se spune ca un lucru e asa si pe dincolo, pana nu dau singura cu capul de pragul de sus, nu cred. Si aici intervine partea cu 95% ganduri anterioare si 80% negative. Ca eliminandu-le pe cele negative, ne facem curaj, riscam si…castigam…cel putin experienta
9 decembrie 2009 la 6:57 pm
Merci. A propos de risc si experienta, am mai citit azi o zicala interesanta: “Ca sa-ti dublezi rata de succes, trebuie sa-ti dublezi rata esecurilor.” Spor la plantat!
10 decembrie 2009 la 1:08 pm
Oare e valabil şi pentru cei ce se declară optimişti convinşi, care spun NU gândurilor negre? Sau, până la urmă, suntem cu toţii prizonieri ai gândirii negative, în ciuda aprenţei afişate?
24 februarie 2010 la 9:31 pm
[...] Gilda, zenul si toleranta la frustrare By Iulia Bertea E foarte interesant cat e de usor sa fii calm, pozitiv si tolerant cand totul merge bine. Dimineata soarele te trezeste gadilandu-te cu o raza, cafeaua e aromata, tu esti tot numai zambet, iubesti pe toata lumea, esti relaxat si increzator, iti propui sa fii ingaduitor si impaciuitor… si apoi ospatarul iti aduce friptura arsa! Ah, ^%$*%&#*! Si constati brusc ca s-a dus naibii toata iubirea aia pentru umanitate. Unde au disparut calmul si intelegerea de dinaintea incidentului care ti-a stricat buna-dispozitie? Si de ce ne enervam si ne pierdem echilibrul atat de rapid cand ceva merge impotriva vointei noastre, desi ne-am propus de o mie de ori sa fim zen si sa plantam lotusi? [...]
2 iulie 2010 la 5:48 pm
[...] Stiti despre mine ca lucrez in marketing, stiti ca ma pasioneaza psihologia dezvoltarii personale si mai stiti ca sunt o preoteasa zen aspiranta (daca nu stiti asta, puteti sa-mi cititi articolele de pe Empower). Si tocmai cand ma gandeam eu cum as putea sa-mi combin cunostintele si abilitatile astfel incat sa fiu cu ceva de folos semenilor mei, iata ca prietena mea Zazuza, pe care am cunoscut-o anul trecut in blogosfera dar cu care am fost acum 10 ani la aceeasi facultate fara sa ne intalnim (deh, destinul), mi-a oferit un cadru legal in care sa pot sustine niste workshopuri. Asta dupa ce mi-a citit postul despre plantatul lotusilor. [...]
3 ianuarie 2011 la 8:40 pm
[...] Jan Anul trecut incepea in flori de lotus: le numaram in gand, maimuta interioara tacea, multumita, molfaind la radacinile de lotus. Nu [...]
3 ianuarie 2011 la 8:43 pm
[...] Jan Anul trecut incepea in flori de lotus: le numaram in gand, maimuta interioara tacea, multumita, molfaind la radacinile de lotus. Nu [...]
3 ianuarie 2011 la 11:20 pm
Cred că mi-ar prinde bine şi mie ă plantez lotuşi. Nu de alta, dar maimuţa s-a obrăznicit din cale-afară.
(Îs aşa de supărată pe ea, încât când am citit în articol ce-i răspunzi şefului, am anticipat ca un killer: “Omor maimuţa!”, în loc să răspund constructiv-senin: “Plantez lotuşi”.)
Mulţam Iulia pentru exerciţiu, mulţam Zazuza pentru link.
4 ianuarie 2011 la 12:20 am
Gata, mă apuc de agricultură!
) Mersi.
4 ianuarie 2011 la 7:57 pm
[...] de fashion si beauty. Cum sa fii zen te invata filosofiile orientale si practicile precum yoga sau meditatia. Pentru o femeie normala, care se duce cu masina sau tramvaiul la birou si este zilnic agresata (in [...]
4 ianuarie 2011 la 8:05 pm
Daria si Teodora, va multumesc pentru comentariile simpatice si ma bucur ca v-a placut de lotusii mei.
Si eu ii sunt datoare unei persoane speciale care mi-a impartasit aceasta meditatie.