Just a yellow lemon tree?

Dupa un an de zile fara concediu, mintea mea era dusa cu sorcova (si nu ma refer la traditiile de Anul Nou). Cel putin in luna decembrie, ceasul desteptator ma facea sa plang inca de dimineata iar idealul meu de zi perfecta era sa dorm 24h. Iata insa ca o saptamana de vacanta in Calabria mi-a aratat ca nu de somn aveam nevoie, ci sa-mi aerisesc sufletul si sa-mi clatesc ochii.

Daca nordul Italiei trebuie vizitat mai ales pentru monumentele istorice si pentru vestigiile romane aflate peste tot, chiar si pe stradutele celor mai neinsemnate orase, sudul este un festin pentru ochi datorita naturii. Fara sa fiu vreun fan al drumetiilor si ecologiei, simplul fapt de a petrece o saptamana intr-un loc unde, oriunde intorci privirea, vezi fie marea, fie dealuri impadurite, fie campuri VERZI (da, pline de iarba foarte verde in luna decembrie), fie palmieri, fie maslini, portocali sau lamai CU FRUCTE IN EI, echivaleaza cu cincizeci de sedinte de psihoterapie, o suta de ore de somn si cins’pe tratamente la spa. Si daca mai cunosti si localnici care te invita sa te plimbi prin livezile de citrice care rodesc tot anul, astfel incat unii pomi sunt in floare, altii au fructe necoapte iar altora le atarna crengile de greutatea rodului, fericirea e completa. “Daca viata iti da lamai, fa-ti limonada”. Mda, nu poti sa intelegi optimismul desantat din aceasta zicala decat dupa ce iti bagi nasu’ intr-o ramura inflorita de lamai si dupa ce culegi cu mana ta un fruct galben si dolofan, care de altfel se da dus foarte greu de pe crenguta lui, iar in momentul ruperii emana un parfum delicios de proaspat, pe care n-ai cum sa-l cunosti cand cumperi lamaile de la supermaket.

Ca sa fac o comparatie absolut dezgustatoare, dupa ce petreci cateva zile intr-o astfel de zona, te simti ca si cum creierul tau ar fi fost pus la inmuiat in Coccolino si Vanish, curatat de pete, bagat la centrifuga, zvantat si reimplantat, mai pufos si mai parfumat.

Etichete calabria, lamai